Rosa Elenor King și-a detaliat experiența revoluționară prin cartea sa Tempestad sobre México, un portret cinstit al realității revoluționare a țării.
Britanica Rosa Eleanor King s-a născut în India în 1865, unde tatăl ei deținea afaceri legate de comerțul cu ceai și a murit în Mexic în 1955. Copilăria a fost petrecută în țara natală, adolescența în Anglia și mai târziu a trăit în Statele Unite, unde s-a întâlnit Norman Robson King, care ar fi soțul ei.
În jurul anului 1905, Rosa E. King locuia cu partenerul ei în Mexico City, iar până atunci a ajuns să o cunoască pe Cuernavaca. Doi ani mai târziu, deja văduvă și cu doi copii mici, a decis să își stabilească reședința în acel oraș. Prima sa afacere a fost o sală de ceai, o întorsătură fără precedent acolo, decorată cu artă populară mexicană, care străinilor le-au plăcut atât de mult, și a început și să vândă obiecte de artizanat, în special ceramică. La început, Rosa a cumpărat-o în San Antón, astăzi o suburbie din Cuernavaca, iar mai târziu și-a înființat propriul atelier în acel oraș; De asemenea, a achiziționat hotelul Bellavista pentru a-l renova și a-l face cel mai bun din oraș, inaugurat în iunie 1910. Printre alte persoane celebre, Madero, Huerta, Felipe Ángeles și Guggenheims au rămas acolo.
ZBORAND DIN TRUPE
În 1914, Rosa King a trebuit să fugă din Cuernavaca - evacuată înaintea forțelor lui Zapata - într-o călătorie dramatică și persecuție, pe jos până la Chalma, Malinalco și Tenango del Valle. În mijlocul sutelor de decese pe care le-a costat această retragere, și-a rănit spatele, pentru ca restul vieții să sufere de o sănătate precară. În 1916 s-a întors la Morelos pentru a-și găsi hotelul distrus și mobilierul a dispărut; Oricum ar fi, a rămas să trăiască veșnic în Cuernavaca.
O carte atât de amabilă intitulată Furtună peste Mexic și cu bună credință de la o persoană care și-a pierdut tot capitalul în Revoluție este surprinzătoare, deoarece circumstanțele au pus-o de partea federalilor și au făcut-o victima zapatistilor, pentru care nu are nicio critică, dar înțelegere și chiar simpatie. Câteva exemple merită:
Îi vedeam pe sărmanii nenorociți, cu picioarele întotdeauna goale și dure ca pietrele, cu spatele îndoit sub o încărcătură excesivă, nejustificat pentru un cal sau un catâr, tratați ca nici un om sensibil nu ar trata un animal ...
După apariția lor impunătoare, rebelii zapatisti mi se păruseră copii inofensivi și curajoși înainte de orice și am văzut în acest impuls distructiv brusc o reacție copilărească din cauza nemulțumirilor pe care le suferiseră ...
Zapata nu și-a dorit nimic pentru el și pentru poporul său, doar pământul și libertatea de a-l lucra în pace. Văzuse dragostea pernicioasă de bani în care se formaseră clasele superioare ...
Acele revoluții pe care a trebuit să le înfrunt pentru a trăi erau inevitabile, adevăratele temelii pe care s-a construit republica prezentului. Națiunile puternice ale lumii au fost construite pe ruinele unei rebeliuni legitime ...
RESPECTUL MAȘINILOR DE SUDAT
Soldaderele noastre eroice nu s-au născut odată cu Revoluția, ci cu un secol înainte, în războiul de independență. Așa le-a văzut King: armata mexicană nu avea un departament regulat de aprovizionare; așa că soldații și-au adus soțiile să le gătească și să le îngrijească și totuși au adus o compasiune și o duioșie extraordinare oamenilor lor. Respectul meu față de femeile mexicane din această clasă, genul de femeie pe care alții o disprețuiesc, cele care trăiesc în opulență indolentă, cu o mândrie care își ignoră propria inutilitate.
Autorul nostru a întâlnit și alte tipuri de revoluționari: îmi amintesc unul în special; o femeie drăguță; Colonel Carrasco. Au spus că ea a comandat trupa ei de femei ca un bărbat sau o Amazonă, iar ea însăși era însărcinată cu împușcarea conturilor lor, în funcție de utilizarea militară; sancționând pe oricine a ezitat sau n-a ascultat în luptă.
Președintele Madero a analizat trupele zapatiste și au făcut o capcană care nu este încă în uz în prezent, iar soldații s-au remarcat, unele cu ranguri de ofițeri. Una dintre ele, cu o panglică roz înaltă în talie și o fundă mare în spate ca un finisaj grațios, a fost deosebit de evidentă. Părea strălucitoare și frumoasă pe calul ei. Trădător isteț! El a descoperit întreaga mizerie, deoarece din cauza acelor centimetri de culoare aprinsă, a fost curând clar că trupele se învârteau doar câteva blocuri pentru a apărea și a reapărea în fața lui Don Francisco Madero.
VREMII BUNI
În acele vremuri, King își avea atelierul la San Antón: meșterii lucrau cu libertate absolută urmând desenele satului lor sau copiând piesele exotice și frumoase pe care le-am obținut în alte părți ale țării; Le-am lăsat deoparte pe cele pe care mi le-am dorit și am plătit ceea ce mi-au cerut. Nu mi-a păsat de preț, l-am dublat pentru clienții mei străini și l-au plătit fără să pretindă.
În vremea aceea fericită, a văzut această curioasă sărbătoare în biserică: toate animalele, mari și mici, cutreierau pe aici; cai îmbrăcați în premiere de aur și argint și panglici vesele atașate la coamele și cozile lor, vaci, măgari și capre împodobite festiv și avertizate pentru a primi beneficiul binecuvântării, precum și păsări domestice ale căror picioare fragile fuseseră decorate cu panglici.
