Octavio Paz a spus că Moreno Villa a fost „un poet, pictor și critic de artă: trei aripi și un singur aspect de pasăre verde”.
Alfonso Reyes scrisese deja că călătorul nostru a ocupat „un loc eminent ... împreună cu alții care au câștigat cetățenia în sine în istoria mentală a Mexicului ... Nu este posibil să îi răsfoiți cărțile fără a fi tentați să-i mulțumiți instantaneu”. José Moreno Villa (1887-1955) din Malaga a fost o parte din fluxul migrator spaniol care a lăsat franchiismul în urmă și a ajuns să se refugieze în Mexic, îmbogățind în special cultura noastră națională. Dintr-o familie producătoare de vin, cu studii ca inginer chimist, a lăsat toate acestea pentru litere și pictură, deși artele plastice erau secundare literaturii. Republican și antifascist, a ajuns în țara noastră în 1937 și a fost profesor la El Colegio de México. Adevărat poligraf, a făcut poezie, dramă, critică și istoria artei, jurnalism și mai ales eseuri. I-au pus în evidență desenele și litografiile și au clasificat lucrările artistice și cărțile vechi care erau ținute în dezordine în beciurile catedralei metropolitane. Cartea sa Cornucopia de México colectează diverse lucrări și a fost publicată în 1940.
Octavio Paz a spus că Moreno Villa a fost „un poet, pictor și critic de artă: trei aripi și un singur aspect de pasăre verde”. Alfonso Reyes scrisese deja că călătorul nostru a ocupat „un loc eminent ... împreună cu alții care au câștigat cetățenia în sine în istoria mentală a Mexicului ... Nu este posibil să căutăm printre cărțile sale fără să fim tentați să-i mulțumim instantaneu”.
În capitala țării, Moreno Villa a întâlnit una dintre cele mai dulci și delicate expresii ale tradițiilor populare; „Ne-am lovit de el. om pasăre norocos. tripla cușcă, unde își păstra cele trei păsări dresate, merita o fotografie, deoarece forma, culoarea și ornamentele sale erau extrem de mexicane. Această cușcă, pictată în galben lămâie, o mică piesă de mobilier rococo, un mic teatru cu o arhitectură singulară, a fost acoperită cu micul său baldachin de catifea ... "
Pe piața Sonora din La Merced din capitală, scriitorul a fost uimit de yerberas și de medicina tradițională: „Un coridor de piață arăta ca templul magiei, acoperit de la podea până la tavan cu cea mai bogată varietate de plante aromatice și medicinale care se poate visa, plus niște cameleon viu, niște aripi de liliac și niște coarne de capră ”.
Călătorul s-a bucurat mult într-unul dintre cele mai frumoase orașe ale noastre: „Tot Guanajuato este o evocare a sudului Spaniei. Numele străzilor și piețelor, culorile și formele caselor, pavajul, lumina, spațiile, îngustimea, curățenia, răsucirile, surpriza, mirosurile, ghiveciul de flori și mersul lent. Oamenii înșiși.
L-am văzut pe bătrânul care stă pe o bancă în piața tăcută din Écija, în Ronda, în Toledo. Vreau să te întreb despre Rosarito, Carmela sau recolta de măsline. Nu fumează tutun blond, ci negru. Se pare că nu se află pe stradă, ci în curtea casei sale. Faceți cunoștință cu fiecare trecător. Știe chiar și păsările care se cocoțează pe copacul vecin ”.
În Puebla, ilustrul spaniol compară favorabil arhitectura acelui oraș: „Gresia Poblano are un gust mai bun decât cea sevillană. Nu este supărat sau strident. Pentru aceasta nu obosește. Puebla știe, de asemenea, să combine acest obiect decorativ pe fațadele baroce cu suprafețe mari roșii și albe ... ”.
Și învățăm ceva despre cartofii dulci: „Știu aceste dulciuri încă din îndepărtata mea copilărie din Malaga. În Malaga se numesc rulouri de pulbere de cartof dulce. Nu sunt atât de lungi, nici de atât de multe arome. Aroma de lămâie este singura adăugată la cartoful dulce de acolo. Dar acest lucru nu face o diferență fundamentală ... ”.
Moreno Villa a călătorit în multe locuri din Mexic și stiloul său nu a stat niciodată pe loc. Etimologia acestei toponimii nu este cunoscută pe scară largă: „Sunt în Guadalajara? Nu este un vis? În primul rând, Guadalajara este un nume arab și, prin urmare, nu este în loc. Wad-al-hajarah înseamnă vale de pietre. Nimic altceva nu este terenul în care se află orașul spaniol. Ea este numită, așa, pentru ceva mai mult decât un capriciu, pentru ceva inerent și fundamental. Pe de altă parte, acest Guadalajara de México se bazează pe terenuri moi, plate și bogate ”.
Curiozitatea lui Moreno Villa nu avea granițe sociale, fiind un bun intelectual: „Pulque are templul său, pulqueria, ceva ce mezcal sau tequila nu au. Pulqueria este taverna specializată în distribuirea pulquei și numai bețivii din clasa cea mai joasă intră în pulqueria. Se pare, atunci; un templu care face selecția înapoi ... Când ajungi în țară te avertizează că nu-ți va plăcea (acea băutură) ... Faptul este că l-am băut cu prudență și că nu mi s-a părut atât de curajos sau atât de sumbru. Mai degrabă avea un gust de sifon frumos ”.
Una dintre principalele surprize pentru străinii care ne vizitează țara este menționată în titlul acestui articol de Moreno Villa: Moartea ca element neimportant: „Cranii pe care copiii le mănâncă, schelete care servesc drept recreere și chiar căruțe funerare pentru descântecul oameni mici. Ieri m-au trezit cu așa-numita pan de muerto ca să pot lua micul dejun. Oferta mi-a făcut o impresie proastă, sincer, și chiar după ce am gustat tortul, m-am răzvrătit împotriva numelui. Sărbătoarea morților există și în Spania, dar ceea ce nu există acolo este recreerea cu moartea ... Pe trotuare sau trotuare, tarabe de schelete realizate popular, realizate cu lemn mic sau cu viță de vie articulate cu sârmă și împânzite cu paiete ușoare și negru ... Păpușile macabre dansează sprijinindu-le pe părul unei femei care se ascunde de la genunchi la genunchi ”.
