Fray Antonio de Ciudad Real s-a născut în 1551 în Castilla la Nueva și la 15 ani a intrat în mănăstirea San Francisco din Toledo.
Când „culturicida” Diego de Landa a venit pentru a doua oară în Noua Spanie ca episcop al Yucatánului, el a adus un grup de franciscani printre care Antonio a venit ca un cor; au aterizat în octombrie 1573 în Campeche. Personajul nostru a profesat în Yucatan, unde a învățat cu ușurință limba mayașă.
În septembrie 1584, comisarul general Alonso Ponce de León, vizitator al provinciilor franciscane, a sosit în Mexic. În cei cinci ani în care a stat aici, până în iunie 1589, secretarul său a fost Ciudad Real și împreună au călătorit de la Nayarit la Nicaragua, dintre care se remarcă numeroasele lor turnee în zonele montane mexicane. Despre acea perioadă de cinci ani a scris la persoana a treia Tratatul curios și învățat despre măreția Noii Spanii; scris în jurul anului 1590, deși nu a văzut lumina publică decât în 1872, la Madrid. În 1603 a fost ales provincial al ordinului său și a murit la Mérida la 5 iulie 1617.
Multe știri de la Ciudad Real. „În mănăstirea capitală Santa Clara‘ se păstrează o pană din piciorul uneia dintre cele unsprezece mii de fecioare ’. Și în ceea ce privește moaștele, în mănăstirea Xochimilco „există un robinet pe un braț al sfântului Sfânt Sebastian; părăsiți Roma cu mărturii foarte autentice și păstrați-vă într-un arc din zidul bisericii ”.
Obiectivul călătoriei a fost îndeplinit. Ponce și secretarul său au vizitat 166 de mănăstiri din cele șase provincii franciscane și opt provincii dominicane, cinci augustine și trei iezuiți. Deși motivul călătoriei au fost astfel de vizite, cartea Ciudad Real este un adevărat jurnal care colectează informații antropologice, zoologice, botanice și de altă natură de cea mai variată natură.
De exemplu, un etnolog ar putea să se adâncească în festivalurile și dansurile indigene ale Bajío la sfârșitul secolului al XVI-lea, deja amestecate, din această lucrare: „A fost foarte bine primit, unii indieni ieșind de asemenea călare și rănindu-i pentru că l-au făcut să petreacă. ; Erau multe ramade și multe păsări vii colorate care atârnau pe ele [...] Unii indieni au ieșit călare, cu mult înainte ca eu să ajung, și mulți alții pe jos, strigând și țipând ca Chichimecas, și a ieșit un dans de negri deformați și altul de indieni cu un joc pe care îl numesc del palo ”.
Cartea oferă, de asemenea, materiale abundente pentru cercetătorii paremiologici, deoarece Antonio de Ciudad Real era foarte vorbăreț. Aceste mostre pe care le-am selectat din lucrarea sa merită: „Ei sunt cei care spală lâna și totul este rău pentru ulcior; Aduceți tija înaltă; Nu există nicio comandă rapidă fără muncă; Carne si oase; Acolo unde proprietarul său nu este, acolo este jale; Puțini în lipsă sunt drepți; Cine nu pare, pier; Duelul părului altor oameni atârnă; Favorizați steagurile desfășurate; Ieșiți din cutiile lor; Arătați umărul și pieptul; Aveau treisprezece ani; Cad deja pe umed; Ia si da; Lucruri care au rămas între rânduri; A jucat pe aceeași tastă; Plânge-mi ochii; Remediați-vă și faceți o carte nouă; Foarte surd; Din inimă a vrut să-l judece pe celălalt; Hoțul crede că toate sunt în starea sa; A scapa; Stai departe; Un râu transformat câștigă pescarii; și Trăind în largul lor ”.
Temele zoologice sunt, de asemenea, preferința acestui curios franciscan: faptul că rațele din lacurile din Valea Mexicului „sunt vânate de indieni cu o curiozitate ciudată, și anume că înconjoară o mare parte a lagunei unde merg să doarmă în fânuri și pajiști. , cu plasele așezate pe bețe conduse oarecum sus, iar dimineața înainte de lumina zilei, sperie rațele care dorm acolo și, pe măsură ce urmează să zboare, sunt prinși și prinși de picioarele din plase ”.
Că, în același loc, „o mare sumă de muște sunt scoase la fel de furnici sau viermi, pe care indienii le vând pe piețe pentru a hrăni păsările pe care spaniolii și chiar indienii le-au cușcat în Mexic și prind aceste muște [ …] Cu niște plase în părțile în care laguna nu este adâncă, din care iau și multe ouă mici de muște (ahuaucles), din care fac niște tocanite pe care le mănâncă și sunt foarte gustoase ”.
Că lângă Autlán „sunt crescuți scorpioni foarte otrăvitori și bug-uri zburătoare și alte parazite murdare și dureroase, pentru care [...] Dumnezeu a oferit un remediu minunat și că turme de furnici pe care le numesc arrieras vin din când în când în acel sat și Intră în case și, fără să rănească o altă casă, se urcă pe acoperișuri și de la ele și din găuri aruncă morții, câte scorpioni și bug-uri acoperă, iar după aceasta într-o casă se duc la alta pentru a face același lucru și de acolo altora și altora și astfel îi curăță pe toți ”.
Informațiile variate din Ciudad Real continuă: Că pe dealul Chapultepec „statuia și figura lui Moctezuma sunt sculptate și sculptate. Că bananele dominicane sunt așa numite pentru că au fost aduse de pe insula Santo Domingo. Că apele termale din Peñón de los Baños, care există și astăzi, au fost deja utilizate în scopuri medicinale. Că râul Acaponeta a fost traversat în plute cu tărtăcuțe goale ca plutitoare, ca în râul Balsas, în statul Guerrero.
Ciudad Real descrie ruinele Uxmal și Chichén Itzá; El a vizitat izvoarele termale ale orașului Puebla și vulcanul său mic astăzi urban; prescrie pietre care au uz medicinal; El a fost surprins de canotele de stuf din laguna Chapala, cu plutirea independentă a apei care pătrunde între stufurile lor; a văzut „groapa” din San Cristóbal, astăzi Las Casas, unde dispare un râu; ne reamintește că unele modalități de măsurare a distanțelor erau aruncarea de piatră, o lovitură de arbaletă și o lovitură de arquebus. „Jocul bățului” care l-a surprins atât de mult pe Hernán Cortés, în măsura în care a trimis niște indigeni în Spania care l-au practicat, este descris în detaliu de acest cronicar.
