Crăciunul a fost sărbătorit devreme. Fray Pedro de Gante povestește în 1528, la doar șapte ani după cucerire.
Și este că toată venerarea lor față de zeii lor cânta și dansa în fața lor ... și când am văzut acest lucru și că toate cântecele lor erau dedicate zeilor lor, am compus metri foarte solemne pe măsură ce Dumnezeu a devenit om pentru a elibera descendența umană și cum s-a născut din Fecioara Maria, rămânând curat și fără cusur ... și apoi, când s-a apropiat Paștele, am adus indieni din toată regiunea și într-o curte plină până la izbucnire obișnuiau să cânte în aceeași noapte a Nașterii Domnului: Astăzi s-a născut Răscumpărătorul a lumii.
Această compoziție poate fi considerată ca primul colind de Crăciun din Mexic. Originea sa provine din Spania secolului al XV-lea. La început aveau un caracter profan și adesea iubitor. În timp ce, în Noua Spanie, ei au avut întotdeauna un conținut religios și au fost dedicate în mod special Crăciunului. După „Astăzi s-a născut Răscumpărătorul lumii” au fost alți autori, atât clerici, cât și laici care au compus colinde de Crăciun foarte populare.
CE ÎM PLACE CE O AVEM / PENTRU că
DEJA VIDEO „PAGRA” MEA IUBITĂ / ESTE DEJA ÎMBRĂCATĂ
DE CARNE NOASTRA / SA NE ELIBEREM DE
AX-DEVIL / AICI SUNT ACESTI INDIENI /
PLIN DE SANTA ALEGRÍA / STAND IT WITH
„PAGRA” TĂU / ȘI CU „MAGRE’MARÍA” TĂU.
AUTOR ANONIM, SECOLUL XVI.
Au existat și poeți spanioli a căror lucrare a fost realizată în Mexic, cum ar fi Fernán González de Eslava și Pedro Trejo. Acesta din urmă a scris adevărate tratate teologice, al căror conținut a fost pus la îndoială de Sfânta Inchiziție. Deja în secolul al XVII-lea, Sor Juana Inés de la Cruz ne-a lăsat câteva colinde de Crăciun.
În 1541, Fray Toribio de Motolinía și-a scris memorialele, unde a povestit că în Tlaxcala pentru sărbătorile de Crăciun, nativii împodobeau bisericile cu flori și ierburi, împrăștiau rogoz pe podea, își făceau intrarea dansând și cântând și fiecare purtând câte un buchet de flori. în mână. În curți se aprindeau focuri și pe acoperiș erau făcute torțe, oamenii cântau și cântau la tobe și sunau clopotele.
Toată lumea a auzit masă, cei care nu se potriveau în templu au rămas în atriuri, dar au îngenuncheat și s-au încrucișat. Pentru ziua Bobotezei au adus steaua de departe, trăgând de o sfoară; În fața imaginii Fecioarei și a Pruncului Dumnezeu au oferit lumânări și tămâie, porumbei și prepelițe pe care le-au adunat pentru ocazie. În timpul celui de-al treilea deceniu al secolului al XVI-lea, Fray Andrés de Olmos a compus „Auto de la Adorație a Reilor Magi”, care este cu siguranță drama religioasă pe care Motolinía o recenzează, spunând: și în câțiva ani au reprezentat automobilul oferirii.
S-a sărbătorit și Candelaria. În această sărbătoare, cerurile care fuseseră folosite în procesiuni au fost luate pentru a binecuvânta și păstrate pentru a le oferi cu ocazia bolilor și a catastrofelor naturale.
Astfel au fost sărbătorile Nașterii Domnului în primele zile ale creștinării, încât Huitzilopochtli fusese deja uitat. Inteligența evanghelizatorilor de a utiliza mijloace indigene pentru a solemna acte religioase precum flori, ofrande, cântece, muzică și dansuri, a făcut posibilă acceptarea rapidă a noii religii, care a fost prezentată cu rituri care erau familiarizați cu noii convertiți.
În recenziile Motolinía, există elemente care continuă până în prezent în Crăciunul mexican: cântecele, luminile și este posibil ca „Auto de la Adorație a Reilor Magi” să fi dat naștere pastorelelor. Restul care astăzi alcătuiesc sărbătorile de la sfârșitul anului au fost încorporate treptat, până când au avut festivități cu caracteristici mexicane marcate.
